Structura Comisiei Europene îi lasă pe activiștii de mediu din Bruxelles confuzi și îngrijorați.
STRUCTURA COMISIEI EUROPENE CREAZĂ DISCONFORT PENTRU CAMPANIILE VERZI DIN BRUXELLES
Recent, studiile au evidențiat faptul că abordările adoptate de Ursula von der Leyen în cadrul Comisiei Europene generează frustrare și confuzie în rândul activiștilor de mediu. Aceștia consideră că reprezentanții mediului au dificultăți semnificative în a-și face auzite propunerile și ideile, în contrast cu industria, care găsește căi mult mai accesibile pentru a influența deciziile instituției.
Împărțirea portofoliilor între comisari face procesul de reglementare din ce în ce mai complicat pentru activiști, având în vedere că multe dintre aceștia nu știu unde să se adreseze. Această situație a fost subliniată de avocați care au discutat despre provocările întâmpinate în newsletter-ul EU Influence de la POLITICO.
Lobbyiștii din diverse sectoare își exprimă îngrijorarea cu privire la stilul autoritar al Comisiei von der Leyen, unde puterea este concentrată în mâinile președintelui și ale consilierilor din imediata sa apropiere. Modificările adoptate la începutul celui de-al doilea mandat al său, în decembrie 2024, ocolesc subiectele ecologice, focul fiind acum pe afaceri și apărare, în detrimentul inițiativei care a avut la bază Pactul Verde European.
DISPONIBILITATEA ÎNTRE LOBBY IȘTII ȘI DECIZIILE POLITICE
Un consultant din Bruxelles, care a dorit să rămână anonim pentru a-și menține neutralitatea, a sugerat că structura actuală limitează efectiv activitățile ecologiste, afirmând că „problema structurii este una legată de Pactul Verde”. Când a fost întrebat despre întâlnirile comisarului pentru piața internă, Stéphane Séjourné, cu reprezentanții industriei, un membru al echipei sale a confirmat faptul că dezechilibrul este evident, cu toate acestea, interesul pentru sănătatea ecologică pare să nu fi fost o prioritate similară.
AMBIIGUITATEA STRUCUTURALĂ A COMISIEI EUROPENE
Structura inițiată de von der Leyen, având în componență șase vicepreședinți executivi, ar trebui teoretic să faciliteze coordonarea. În mandatul anterior, era clar cine erau responsabilii în privința problemelor de mediu, precum Frans Timmermans, arhitectul Pactului Verde. Acum, însă, această transparență a dispărut, ceea ce face ca negocierea și înțelegerea proceselor legislative să fie o provocare. Ambiguitatea structurii a fost pusă în evidență de Mike Walker, un lobbyist pe probleme climatice, care a menționat că „advocarea țintită cu resurse limitate este o provocare pentru societatea civilă”. Aceasta se reflectă în modul în care consultările pentru propuneri majore sunt realizate adesea cu un grup restrâns de părți interesate, lăsând pe dinafară voci importante.
DECIZII MONOCENTRALE ȘI ÎN ECHILIBRU PE DOAR UNA DIN AGENDE
Alexander Moledo, reprezentant al Forumului European de Dizabilitate, a subliniat nevoile neglijate ale activiștilor pentru drepturile omului, care au observat că comisarul pentru pregătire și egalitate, Hadja Lahbib, pare să fie mai mult concentrată pe alte aspecte ale portofoliului său. Criticile la adresa inițiativelor sale sugerează o lipsă de direcție și angajament față de problemele esențiale de egalitate. Planurile sale, inclusiv cele referitoare la comunitatea LGBTQ+ și programul anti-rasism, au fost considerate necorespunzătoare, generând dezamăgire în rândurile susținătorilor acestor cauze.
Un oficial din cadrul UE a încercat să contracareze aceste critici, afirmând că Lahbib rămâne dedicată problemelor de egalitate și interacționează activ cu diverse părți interesate. Totuși, absența unui angajament mai amplu rămâne o chestiune esențială pentru cei care reprezintă comunitățile marginalizate, subliniind o prăpastie între raționamentele politice și realitatea pe teren, unde nevoile corecte ale cetățenilor sunt adesea lăsate deoparte în favoarea unor interese mai imediate.
