Camere video obligatorii în centrele pentru copii și vârstnici
Supravegherea video obligatorie în centrele sociale: o soluție sau un risc?
Într-o țară sufocată de nepăsare și abuzuri, s-a aprins flacăra unui nou proiect legislativ – montarea camerelor video în centrele pentru copii și căminele de bătrâni. Cu un aer triumfalist, cei din Senat au adoptat proiectul cu scopul declarat de a „spori siguranța beneficiarilor”. Dar întrebarea care frige ca o rană deschisă este: în ce măsură siguranța e, de fapt, doar o fațadă?
Supravegherea: o sabie cu două tăișuri
Conform reglementărilor, camerele vor fi plantate în holuri, sufragerii sau curți interioare. Dormitoarele și băile, zone esențiale pentru intimitate, vor fi protejate… teoretic. În spațiile dedicate persoanelor cu dizabilități grave, dormitoarele ar putea fi supravegheate, dar „respectând GDPR-ul”, cum ne place să spunem, de parcă asta ar garanta ceva într-o țară unde legea rămâne adesea o biată iluzie.
Protecția datelor, o misiune riscantă
Ni se promite un cadru legal care să apere confidențialitatea – responsabili desemnați pentru protecția datelor, evaluări de impact și informări obligatorii prin pancarte vizibile. Înregistrările nu vor fi păstrate mai mult de 30 de zile, cu excepția „incidentelor grave”. Dar cine definește ce este grav? Și, mai ales, cine îi oprește pe unii administratori lipsiți de scrupule să transforme aceste camere într-un Big Brother al abuzului psihologic?
Abuzuri mascate prin „măsuri de protecție”
Ideea zăngăne a protejării celor vulnerabili, dar să nu îndrăznim să uităm motivul real din spate – un val de cazuri de abuzuri șocante, ascunse sub preș de-a lungul anilor. Instituțiile sociale din România au fost, prea des, locuri de umilință și nepăsare. Acest proiect ar trebui să prevină repetarea unor astfel de orori. Totuși, mă întrebăm: cine supraveghează supraveghetorii?
Demnitatea personală, sacrificată pe altarul investițiilor?
De la teorie la practică, distanța pare infinită. Orice intervenție care ar putea transforma monitorizarea într-un exercițiu abuziv ar anula rapid scopul declarat. Beneficiarii din astfel de centre suportă zilnic stigmatizare, marginalizare – cine le garantează că nu vor fi reduși la simple imagini, arhivate și analizate de oameni care nu ar avea ce căuta acolo?
Ce urmează pentru acest proiect controversat?
Proiectul își așteaptă rândul în Camera Deputaților. Dacă va trece, va impune termen limită pentru instalări și va sancționa orice încălcare. Dar, în esență, soluția nu stă în aglomerarea de cabluri și camere de-a lungul holurilor, ci într-o reformă profundă – atât morală, cât și structurală – a sistemului care s-a mulțumit decenii la rând să tolereze sordidul. Între siguranță și abuz, cine plătește prețul real?
Sursa: jurnaluloradean.ro/stiri-nationale/camere-video-obligatorii-in-centrele-pentru-copii-si-batrani/
