Mesajele lui Von der Leyen se șterg automat pe telefon
Mesajele care dispar: O tehnologie pentru îngroparea adevărului
Este absolut hilar să observăm cum lideri europeni, precum Ursula von der Leyen, justifică utilizarea unui sistem de ștergere automată a mesajelor. „Economisim spațiu pe telefon”, spune ea, ca și cum ar trăi într-o lume digitală de tip anii ’90. Într-o eră în care cloudu-urile sunt peste tot, ideea de a „salva spațiu” pare mai degrabă o glumă proastă decât o explicație validă.
Comedia absurdă a justificărilor
Olof Gill, purtătorul de cuvânt al Comisiei, aduce umorul involuntar în dezbatere cu declarații de genul „altminteri, telefonul ar putea lua foc”. Ați auzit vreodată o scapă mai penibilă? Adevărul este că, în realitate, acel sistem de ștergere nu este decât un mod de a ascunde informații care ar trebui să fie disponibile publicului. „Șterge, ascunde, neagă”, pare a fi mottoul lor.
Mesajul lui Macron: O adevărată nebunie
Printre numeroasele exemplificări ale acestei opacități, se numără și mesajul lui Emmanuel Macron, în care cerea blocarea acordului comercial UE-Mercosur. Acest SMS nu a fost considerat relevant pentru arhivare. Dar cine stabilește criteriile de importanță? Bjoern Seibert, șeful de cabinet al președintei, devine astfel o figură cheie, având puterea de a decide ce rămâne și ce dispare.
Scuzele pentru eliminarea informațiilor
Balazs Ujvari, alt purtător de cuvânt, încearcă să ne convingă că aceste măsuri sunt necesare pentru a preveni scurgerile de informații. Dar de când încoace a ascunde dovezile a devenit o dovadă de transparență? Este ca și cum am pune un pește mort sub preș și am pretinde că stratem totul în ordine.
Farsa vaccinării și absența arhivelor
Și acest lucru se extinde și la scandalul vaccinului anti-COVID. Ursula von der Leyen a fost prinsă cu mâța-n sac, iar SMS-urile cu CEO-ul Pfizer nu au fost niciodată arhivate. Negocierile pentru miliarde se estompează în negura ignoranței, iar cetățenii sunt lăsați în beznă, tratați ca simpli spectatori. Cine beneficiază de pe urma acestor decizii? Liderii care se scuză cu cinism.
Responsabilitatea disparițiilor digitale
Dilema mai profundă este că, în fața acestor dispariții, nimeni nu pare să-și asume responsabilitatea. Orice mesaj care nu are „impact administrativ sau legal” nu trebuie înregistrat, iar astfel, amintirile devin revanșă pentru cei din sistem. Indiferent de impactul asupra cetățenilor, aceștia sunt șterși din istorie.
O tăcere toxică și opacitate orchestrată
Există o liniște toxică în spatele acestor practici. Jocurile politice devin din ce în ce mai evidente: distrugerea dovezilor și apelarea la scuze ridicole. La urma urmei, dacă ceva nu convine, se caută rapid o soluție pentru a îngropa adevărul, chiar și în epoca digitală.
Sursa: Politico.eu
