Planul UE de a preveni extinderea unor noi membri care să devină Ungaria 2.0

Planul Uniunii Europene de a împiedica noi membri să devină Ungaria 2.0

În ultimele zile, atenția s-a concentrat pe Montenegro, țară văzută ca favorită pentru aderarea la Uniunea Europeană, dar care ar putea să se alăture sub condiții mai stricte. Această mișcare vine ca parte a unei strategii mai ample a UE, menită să prevină ca noile state membre să adopte practici similare cu cele din Ungaria, exemplificate prin conducerea lui Viktor Orbán.

Președintele Montenegrului, Jakov Milatović, s-a angajat în discuții cu oficiali ai Uniunii Europene și cu lideri ai statelor membre, într-o întâlnire recentă desfășurată în Irlanda, care va prelua președinția Consiliului UE în a doua jumătate a anului 2026. Comisia Europeană propune includerea unor „garantii pe termen lung” în tratatul de aderare al Montenegrului, pentru a putea interveni rapid în cazul în care țara deviază de la standardele democratice sau de la valorile statului de drept.

Un oficial din cadrul Comisiei a subliniat că acest tratat ar putea să devină un model pentru viitoarele documente de aderare. De asemenea, este important de menționat că nu doar Montenegro aspiră la integrarea în UE; Ucraina își propune să devină membru până în 2027, condiționată de un acord de pace cu Kremlinul, iar Islanda intenționează să organizeze un referendum pentru a relua discuțiile asupra aderării.

În ciuda progreselor pe calea negocierilor, Milatović a recunoscut o incertitudine profundă: „Nimeni nu știe cu adevărat” cum va arăta textul final al tratatului de aderare, deoarece Podgorica așteaptă informații suplimentare din partea Comisiei. Discuțiile de la nivelul Comisiei se concentrează pe lecțiile învățate din extinderea din 2004, când Ungaria, Slovacia și alte opt state au aderat la UE. Un oficial a accentuat că Uniunea nu dispune de instrumentele necesare pentru a reacționa eficient în fața unor regresiuni potențiale.

Experiența Ungariei sub conducerea lui Viktor Orbán devine astfel un exemplu crucial pentru UE, având în vedere că Budapesta a fost criticată pentru diverse blocaje, inclusiv sancțiuni impuse Rusiei și pentru lipsa de sprijin în cazul unui ajutor financiar pentru Ucraina, estimat la 90 de miliarde de euro.

Obiectivul central al Comisiei Europene este de a se asigura că Montenegro și alte posibile viitoare membri nu devin „Ungaria 2.0”. Proiectele de tratate de aderare vor fi elaborate de un grup de lucru condus de președinția cipriotă, cu contribuții din partea tuturor statelor membre. Discuțiile au generat sugestii preliminare, cum ar fi suspendarea dreptului de veto pentru noile membre în cazul în care acestea încalcă valorile fundamentale ale UE, în special statul de drept.

Un oficial montenegrin a subliniat că limita acceptabilă pentru țară este, totuși, menținerea dreptului de vot în cadrul procesului decizional al UE. Deși Podgorica este deshcisă la alte tipuri de garanții, nu va accepta să-și piardă capacitatea de veto.

Montenegro se confruntă și cu provocarea de a efectua reformele necesare pentru a atinge standardele UE într-un termen cât mai scurt. Tensiunile politice interne sunt vizibile, președintele Milatović exprimându-și opinia împotriva accelerării adoptării unor legi pe care le consideră inacceptabile.

În momentul de față, Montenegro lucrează la finalizarea celor 20 de capitole rămase din cele 33 necesare pentru a obține aderarea. În martie, aceasta va încerca să închidă Capitolul 21, dedicat rețelelor trans-europene. Totuși, incertitudinea persistă în legătură cu aderarea în termenul vizat de 2028, având în vedere că ratificarea este necesară din partea celor 27 de state membre ale UE, inclusiv Ungaria.

Un oficial al Comisiei a recunoscut că dorința Montenegrului este „tehnic posibilă”, însă realitatea politică ar putea influența progresul. Milatović a convenit că provocările sunt semnificative, dar și-a reafirmat angajamentul de a accelera reformele necesare pentru a îndeplini cerințele Uniunii Europene.