Reforma lui Meloni în domeniul vânătorii generează presiuni interne și un conflict cu Bruxelles-ul.
REFORMA VÂNĂTORII A LUI MELONI: PRESIUNE INTERNĂ ȘI UN CONFLICT CU BRUXELLES-UL
O propunere de reformă legislativă, menită să aducă schimbări semnificative în domeniul vânătorii din Italia, a devenit un nou câmp de bătălie în ceea ce privește cultura și politica internă a țării. Această legislație, care se prezintă ca cea mai amplă revizuire a normelor de vânătoare din ultimele trei decenii, vizează extinderea atât a amprentei teritoriale disponibile pentru vânătoare, cât și a numărului de specii considerate vânabile. Un aspect controversat al acestui proiect de lege constă în redefinirea vânătorilor ca „bioreglatori”, pe care se susține că aceștia contribuie la conservarea biodiversității. Deja aprobat de Senatul italian, proiectul se află acum sub examinarea Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul Italiei.
Dacă reforma va fi adoptată, se preconizează creșterea tensiunilor dintre Roma și instituțiile de la Bruxelles. Comisia Europeană a emis, în luna decembrie, un avertisment oficial către Italia, exprimând îngrijorări cu privire la posibila încălcare a Directivei UE despre păsări, lăsând de înțeles că va urmări îndeaproape evoluțiile legate de această propunere legislativă.
Este demn de menționat că vânătorii reprezintă sub 1% din totalul populației italiene, iar sondajele recente sugerează că aproximativ 80% dintre cetățeni consideră practicarea vânătorii ca fiind periculoasă sau, în cel mai bun caz, neetică. Cu toate acestea, administrația Meloni continuă să ducă mai departe planurile de reformă, ceea ce este interpretat ca un demers de a atrage susținerea din partea alegătorilor conservatori, în special în contextul provocărilor venit de la o nouă mișcare naționalistă, condusă de generalul pensionar Roberto Vannacci.
„Am considerat esențial să revizuim o legislație veche de peste 30 de ani și să o adaptăm unui context ecologic și de vânătoare semnificativ schimbat”, a afirmat Luca De Carlo, președintele Comisiei pentru Agricultură din Senat, respingând acuzațiile conform cărora motivul acestui demers ar fi de natură politică.
Pe de altă parte, organizațiile ecologiste contestă aceste afirmații. Activismul pentru drepturile animalelor și protecția mediului a dat naștere unor proteste vehemente împotriva acestei reforme, denumind-o „actul sparatutto” (trage în toate direcțiile) și acuzându-l pe Meloni de intenția de a obține voturi din comunitatea vânătorilor.
Într-un climat politic tot mai complex, trecerea acestei reforme se desfășoară în contextul unor provocări semnificative pentru Meloni din partea dreptei. Vânătoarea este tot mai mult parte a unui peisaj mai larg de probleme, incluzând armele, migrarea și identitatea rurală, toate având implicații profunde asupra votanților conservatori, pe care premierul nu poate să-i considere ca fiind implicit loiali.
Generalul Vannacci, fost comandant de paratrooperi, s-a implicat activ în întâlniri publice organizate de asociațiile vânătorilor, pledând că vânătoarea nu este doar o simplă ocupație, ci o îndatorire de a gestiona și disciplina natura.
Totodată, reforma scoate la iveală și tensiunile interne din cadrul coaliției conduse de Meloni, unii parlamentari din Forza Italia și Noi Moderati manifestând rezerve față de propunere. Profesorul de științe politice de la Universitatea Surrey, Daniele Albertazzi, consideră că astfel de conflicte vor deveni tot mai frecvente, pe măsură ce partenerii de coaliție încearcă să se distanțeze de extrema dreaptă, în timp ce Frații Italiei caută să-și consolideze baza de susținători, rămași atrași de mișcarea lui Vannacci.
Giovanni Orsina, profesor la Universitatea Luiss, subliniază că această legislație depășește cu mult dezbaterea strict legată de vânătoare, conturând de fapt o nouă luptă pentru identitate. „Spațiul pentru politica ideologică devine din ce în ce mai restrâns”, afirmă el, adăugând că politicile sunt tot mai mult desfășurate pe margini, iar vânătoarea apare ca un domeniu în care se intensifică această competiție.”
